Bunica mea - 1924 - 2011

Si uite Doamne cum cade
Aceasta frunza pe pamant
Groapa nu-i sapata
Dar in pamantu-Ti cade adanc.

De sus cade ca o picatura
Doamne, groapa nu-i sapata,
Cade ca o frunza fara viata
Si-a fost Doamne o vioara rara.

Mugur mic ce i-a ramas neinflorit, neinverzit
Pe-o creanga de copac sus uscata
De piatra, soare, vant... batut si ars
Si incet groapa el o sapa.

Si timpul Doamne, trece trece...
Ca ropotul raului cu apa rece,
Usa la odaie e deschisa
Iar pragu-i gol si rece.

Si-a fost ea, bunica mea (Turmacu Nicolita)